Spanacul fiert sau preparat prin mijloace tradiţionale este dăunător organismului. Dacă în timpul preparării îşi schimbă culoarea din verde proaspăt în verde spre galben, atunci devine dăunător şi nu mai trebuie consumat. Este necesar ca spanacul sa fie doar opărit foarte puţin sau consumat în stare crudă, sub formă de salată: „Spanacul conţine săruri minerale din belşug, precum sodiu, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, sulf, mangan, zinc, cupru, iod sau fier, apoi vitaminele A, B1, B2, B12, PP, C, acid folic, clorofilă, aminoacizi, lipide, protide, glucide, mucilagii. Referitor la fier, conţinutul lui este mijlociu (2-5 mg la 100 g) şi nu deosebit de mare, aşa cum se credea în trecut, existând alte legume mult mai bogate în fier şi cu influenţă mai puternică la tratarea anemiilor. Spanacul este totuşi valoros prin celelalte componente ale sale”. Spanacul, spune aceeaşi doamnă Beju, este „un bun întăritor al sistemului imunitar, este nutritiv şi tonifiant, combate scorbutul datorat lipsei de vitamina C, e un remineralizant de mare valoare, creşte cantitatea de urină eliminată, stimulează secreţiile gastrice, pancreatice şi biliare, stimulează creşterea provocând eliminarea viermilor intestinali”.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu