Momentul soc s-a produs in 2007, cand China a reusit sa tinteasca o veche racheta americana de telecomunicatii, SC-19, care naviga la 850 km altitudine, fara sa fi banuit atunci cineva ca-i pot fi afectate conditiile de siguranta - comenteaza La Tribune.
Cioburile rachetei americane au fost raspandite in spatiu, dar nu distrugerea ei era obiectivul chinez, ci un semnal, care atragea atentia lumii ca militarizarea spatiului n-are cum sa mai fie tinuta la secret, cata vreme exista operatori care pot patrunde neinvitati pe campul de lupta.
Poate se intreaba cineva ce legatura are un satelit de telecomunicatii cu unul militar. Intrebarea este naiva, intrucat atunci cand faci demonstratii, ca sa afle lumea ca ai lovit tinta, nu mai conteaza ce ai distrus. Conteaza numai ca ai fost in stare.
De fapt, atunci China si-a aratat pentru prima oara "muschii", dar preocuparea ei pentru spatiu este mult mai veche. Primul satelit chinez fusese lansat de pe o racheta produsa in China inca din 1970.
Progresand cu pasi marunti si fara multa zarva, China a gasit acum de cuviinta sa-si faca publice planurile pe termen scurt: in perioada 2011 - 2015, are in vedere sa lanseze intre 60 si 100 sateliti, sustinand ca este pregatita sa gestioneze 10% din satetii artificiali ai lumii si 15% din lansarile comerciale programate, dar in cazul unor succese deosebite, procentul poate ajunge pana la 70%.
In octombrie 2003, China si-a dobandit pe drept titlul de putere majora in spatiul cosmic, punandu-si la punct, cu ajutorul rusilor, misiunea Shenzhou.
Dupa patru zboruri de rutina fara pilot, China incearca la 15 octombrie 2003 primul zbor al unui "taiconaut", capabil sa preia un echipaj uman, iar in 27 septembrie 2008, primul chinez iese in saptiul imponderabil. Se numeste Zhai Zhigang.
In decembrie 2013, nava spatiala Change's-3 a aselenizat cu bine, China devenind astfel capabila sa atinga si ea spatiul altui astru, dupa SUA si URSS.
China mai are un drum lung ca sa-i ajunga din urma pe ceilalti doi concurenti, dar asta n-o sperie. Stie ca, la capitolul fonduri, sta mai bine decat oricare din ei separat si poate chiar decat amandoi la un loc. Asta cel putin pentru faptul ca fondurile le manuieste statul, asa cum are nevoie.
Fondurile ajuta China sa obtina tehnologii performante din Occident, dar si ajutor colegial din partea Rusiei, care in mod ciudat evolueaza lent si impotmolit cu propriul sau program spatial, dar este totdeauna dispusa sa dea o mana de ajutor vecinului asiatic, chiar daca acesta o concureaza.
Lipsa de transparenta in activitatea statului chinez ne pune in imposiibilitate sa cunoastem planurile, intentiile si performatele la zi. Dar evolutia sigura si neababtuta in pasi marunti cu care a pasit pana acum pe drumul propriului program spatial lasa de inteles ca avanseaza neintrerupt, iar, pentru ceilalti doi participanti, devine un concurent redutabil.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu